În urma descoperirilor arheologice, s-a constatat că pe terenul unde se află acum satul Coşerniţa, r-nul Floreşti, prima aşezare umană a avut loc acum mai bine de 8 mii de ani. Obiectele păstrate, confecţionate din lut şi cremene, ne demonstrează faptul că ele sunt tipice pentru epoca mezolitului, mileniile XII-VI înainte de Hristos. Primul sat populat de agricultori a fost întemeiat acum 5 mii de ani. Îndeletnicirea lor era creşterea culturilor agricole şi vităritul. Următoarele trei sate s-au format aproximativ acum 3300 de ani. Atât primele sate, cât şi celelalte, au fost arse de nomazi. Un alt sat a fost fondat după ce Dacia lui Decebal a fost cucerită de Imperiul Roman, dar dezvoltarea sa a fost oprită de năvălirea hunilor în anul 376 e.n. În cele din urmă, a fost pustiit şi ars.

Invazii ale triburilor nomade au avut loc şi mai târziu, cu peste 600 de ani în urmă, acestea venind după pradă tocmai din câmpiile asiatice. Şi astăzi, pe moşia satului se păstrează 10 movile funerare în care au fost înmormântaţi nomazii răpuşi de băştinaşi.

Satul Coşerniţa este atestat documentar din secolul XVI. După cum ne mărturiseşte Radu Rosseti în cartea sa „Pămîntul, sătenii şi stăpânii în Moldova”, editată în anul 1907, seliştea Coşerniţa aparţinea renumitului cronicar Miron Costin, care stăpânea, numai într-un singur ţinut, 15 sate. Pe când era încă în viaţă bătrânul cronicar Miron Costin, Coşerniţa fiinţa deja, deci e lesne de susţinut fără echivoc. Dicţionarul statistic al Basarabiei, editat în anul 1923 la Chişinău, ne spune că anul întemeierii satului Coşerniţa este 1542.

În anul 1774, pe moşia Coşerniţa se aflau 64 de ogrăzi cu tot atâţia capi de familie, printre care 23 erau statornici din bejenari: 12 din ţinutul Hotin, 2 sosiţi din târgul Suceava, 9 veniţi din Ţara Leşească. Peste 9 ani, moşia Coşerniţa a trecut în posesia lui Enache Kant, vel vistier, mare tezaurier care „aduna veniturile ţării şi le folosea conform ordinului domnitorului” (Dimitrie Cantemir).

În anul 1786 a fost construită o biserică din lemn. Preotul ei, Feodor Belozerschi, în 1742, izgonit de enoriaşi, a trecut Nistrul la Iampol.

Biserica actuală, „Trei Ierarhi”, a fost construită cu cheltuiala boierului Vasile Sulgher şi s-a sfinţit în toamna anului 1812. În curând, aici slujeau trei preoţi, un diacon şi un ponomar (Revista „Arhivele Basarabiei”, Chişinău, 1913, nr.4, pag. 324).

În anul 1858, Coşerniţa avea o populaţie de 780 de locuitori, dintre care 399 bărbaţi şi 381 femei, şi făcea parte din volostea Văscăuţi.

În anul 1862, în sat a fost deschisă şcoala parohială bisericească.

Şcoala de alfabetizare, avându-l învăţător pe Simion Luchianov, a fost inaugurată pe banii sătenilor în 1889. Localitatea număra pe atunci deja 202 familii, 440 bărbaţi şi 452 femei.

În 1897, pentru prima dată în Imperiul Rus, s-a efectuat înregistrarea separată a localităţilor ce aveau mai mult de 500 de oameni. Satul Coşerniţa avea 1139 de suflete, dintre care 589 bărbaţi şi 550 femei. De credinţă ortodoxă erau 1128 de persoane.

Dicţionarul geografic al Basarabiei, editat de scriitorul şi savantul Zamfir Arbore în 1904 la Bucureşti, ne comunică: „Coşerniţa, sat în judeţul Soroca, volostea Văscăuţi, aşezat în valea Hârtop. Are 198 de case, cu o populaţie de 110 suflete răzeşi, biserică, şcoală elementară rusă, 334 vite mari”.

Conform recensământului din 2004, populaţia era de 1859 de locuitori: dintre care bărbaţi – 892, femei – 967. Componenţa pe naţionalităţi era următoarea: moldoveni/români – 1841 (99,03%), ucraineni – 5 (0,27%), ruşi – 9 (0,48%), bulgari – 2 (0,11%), polonezi – 1 (0,05%) şi alte naţionalităţi – 1 (0,05%).